Fernando Llorente Torres! Da, il cheama si Torres! Nume predestinat se pare pentru un atacant de calitate, insa unul mai putin mediatizat decat omologul sau de la Chelsea, mai putin „star”, mai putin intangibil. Fernando Llorente este un baiat normal. Unul atasat de familie si valorile sale, unul care priveste viata cu seninatatea celui aflat cu picioarele pe pamant. S-a nascut la Pamplona in 1985, in inima Tarii Bascilor, zona cu o puternica semnificatie istorica si incarcatura spirituala. A crescut insa intr-o comunitatea mai retrasa , comuna Rincon de Soto, loc de care se leaga toate amintirile fericite ale copilariei sale.
Insa tanarul Fernando avea un vis pe care l-a urmat inca de la frageda varsta de 11 ani. Sa ajunga un fotbalist profesionist! Despartirea de familie si comunitate a fost foarte grea, dar a avut sansa sa fie acceptat la Academia de Tineret a celor de la Athletic Bilbao, una dintre cele mai bune dar si mai exclusiviste din tara. Originea basca nu a constituit un impediment (sunt cunoscute conditiile unice in lume de a evolua la aceasta echipa) si a fost inregimentat imediat, fiind considerat deja de la acea varsta un tanar de perspectiva datorita fortei dovedite si tehnicii deloc de neglijat. A promovat treptat si a trecut prin toate etapele evolutive, ajungand in 2003 la Baskonia, echipa de Divizia a III-a afiliata lui Athletic , unde a macarcat 13 goluri intr-un sezon si ulterior la echipa secunda a bascilor, aflata in Liga Secunda. De acolo pana la prima echipa a lui Bilbao a fost numai un pas. Pe 16 Ianuarie 2005 Fernando Llorente debuta in Primera Division la Athletic Bilbao, intr-o echipa dominata atunci in atac de nume grele ale clubului precum Ismael Urzaiz, Julen Guerrero, Joseba Etxeberria sau Aritz Aduriz.
Mediul a fost unul foarte propice pentru dezvoltarea sa pentru ca vorbim despre o echipa care are rabdare cu jucatorii, incurajeaza promovarea lor si detinea atunci veterani caliti atat in jocuri grele in campionat cat si in Europa alaturi de Nationala Spaniei sau Athletic in Liga. Llorente a trecut peste accidentarile inceputului nefericit, peste concurenta infernala si a inceput sa capete experienta necesara atunci cand i se acorda sansa de a incepe titular din primul minut. Statura sa si forta herculeana l-au facut remarcat instantaneu. Coama sa leonina avantata in careul advers era marca inregistrata si multi se gandeau deja ca acest baiat poate fi urmasul demn al lui Urzaiz. Insa Fernanado putea chiar mai mult decat atat si a demonstrat in sezoanele ce au urmat ca nu doar forta sau inaltimea sunt atuurile sale.
Intr-o echipa de multe ori eminamente defensiva, Llorente a platit pretul pe care il platesc atacantii de obicei in situatii de gen. A trebuit sa se adapteze si sa profite la maxim de putinele mingi utile pe care le-a avut la dispozitie. In calitate de finalizator sau pivot care redistribuia balonul coechipierilor, el s-a descurcat foarte bine, reusind cu succes atat jocul cu spatele la poarta cat si patrunderi frontale incheiate cu sut. A crescut constant de la meci la meci si pe masura ce sezoanele au trecut a devenit titularul incontestabil al postului. Certitudinea prezentei meci de meci si responsabilitatea compartimentului ofensiv pe umerii sai l-au maturizat pe Fernando si acesta a dat satisfactii, din sezonul 2008 nemaicoborand niciodata ca titular sub cota de 14 goluri pe stagiune. Dupa un sezon 2010-2011 in care finalizeaza de 19 ori a urmat cea mai buna stagiune a sa, justificata pe deplin de sosirea la club a unui antrenor cu pronuntat caracter ofensiv, “El Loco” Bielsa. Athletic a capatat mai multa incredere, a jucat totul pe cartea atacului si a uimit Europa cu fotbalul sau deschis, spectaculos. Alaturi de Javi Martinez, talentatul Iker Muniain sau experimentatul Fernando Amorebieta vedeta incontestabila a echipei a fost…El Rey Leon, asa cum este cunoscut Llorente de cei mai multi fani. A marcat 29 de goluri in toate competitiile si a atras inca o data atentia cluburilor mari, printre care si Juventus. Dupa dezamagirea ratarii locului de Champions League in 2012, a infrangerii in Finala Europa League de la Bucuresti , dublata de esecul din Finala Cupei Spaniei, valorosul varf basc a luat o decizie. Ajuns la o varsta la care a ajutat din plin clubul care i-a indrumat pasii in fotbal , Llorente si-a dorit mai mult decat un trofeu de campion mondial obtinut din postura de rezerva in nationala Spaniei. Si-a dorit sa castige in sfarsit in calitate de protagonist, sa mearga la urmatorul nivel calitativ, sa gaseasca o echipa care sa ii poata garanta saltul si care sa il motiveze suplimentar. Incercarile de negociere ale celor de la Bilbao au fost sortite esecului, eroul cu coama leonina nu isi dorea bani, ci trofee si satisfactia reusitei in cariera. Pusi in fata faptului implinit, cei de la Bilbao erau obligati sa il vanda pe Fernando, aflat in ultimul an de contract. Conducerea clubului a fost asigurata din acel an de Josu Urrutia, un fost fotbalistic emblematic al clubului, dar un negociator rigid, un caracter lipsit de maleabilitate si fler diplomatic si incapabil sa treaca peste frustrarile deciziei lui Llorente. Pretul prohibitiv stabilit de club, mai précis clauza de reziliere de 36 de milioane nu a adus niciun rezultat, si spre deosebire de Javi Martinez, Fernando LLorente a ramas la club in postura de jucator in afara lotului, urmand sa fie declarat liber peste 6 luni si sa semneze cu noua echipa din aceasta pozitie. Din fericire acest club s-a numit JUVENTUS! O afacere foarte buna pentru noi atat din punct de vedere financiar cat si calitativ. Nu sunt multi fotbalisti cu abilitatile sale care pot fi achizitionati liberi de contract.
Cu toate ca ultimul sezon l-a petrecut in cea mai mare parte in afara lotului, suportand pe nedrept aversiunea fanilor si a propriului antrenor, Llorente s-a comportat profesionist la antrenamente. A raspuns prezent in putinele minute acordate in teren si a incercat din rasputeri sa ajute echipa aflata o perioada in lupta pentru evitarea retrogradarii dupa un sezon dezastruos. A demonstrat calitati umane exemplare si a trecut peste ostracizarea publica, dand declaratii pline de afectiune si recunostinta pentru Athletic Bilbao. Cand echipa a dovedit o forma precara, Bielsa a fost nevoit sa isi recunoasca greseala si sa il cheme din nou “sub arme” pe fostul sau brav companion de lupta. Regele Leu si-a facut imediat simtita prezenta prin 5 goluri si assisturi pentru coechipieri. Nu a fost cea mai buna forma a sa din pricina absentei indelungate, insa cu certitudine calitatile fizice si stiinta jocului s-au vazut imediat. Simpla prezenta a lui Llorente in careu provoaca panica printre adversari si nu de putine ori coechipierii au profitat de respingeri gresite ale fundasilor adversi in lupta cu acest “Hercule basc”.
Llorente te hartuieste tot timpul, este aproape imposibil de doborat sau invins in duel fizic. Are o binecunoscuta lovitura de cap cu efecte letale si o calibreaza perfect din toate pozitiile. Jocul de pivot este o alta specialitate tipica celor cu fizicul sau, insa Fernando nu se opreste aici. Nu este doar un Jan Koller! Are o tehnica buna de picior in raport cu inaltimea sa de 1,95 cm si nu are retineri in a o folosi atunci cand situatia o impune. Nu este un jucator foarte rapid si nici unul cu profil de contraatac, dar foloseste bine spatiile in adancime atunci cand se ivesc si finalizeaza decis de multe ori , posedand un sut foarte puternic. Inscrie cu regularitate atat din careu cat si din afara sa si este avantajat de prezenta unui alt atacant langa el, unul rapid, tehnic si bataios. Cu alte cuvinte Tevez! Llorente poate stopa balonul la limita careului advers si servi decisiv jucatorul de atac de langa el sau mijlocasul venit din linia a doua prin “inserimento”. La faze fixe atrage uneori doi adversari in jurul sau in incercarea disperata de a-l opri, ceea ce avantajeaza demarcarea unui coechipier din alt compartiment. Surprinzator poate pentru un fotbalist cu inaltimea sa, Llorente prezinta uneori o viteza de reactie buna in careu si deseori finalizeaza din apropiere inainte ca portarul sau fundasii sa intervina, calitate foarte utila in fotbalul Italian. Are un excelent simt al portii si o pozitionare inteligenta la toate fazele. Fernando Llorente nu este ceea ce s-ar numi un “top-player”! Nu are executiile de finete ale acestora sau capacitatea de a depasi adversarii lejer prin dribbling. Compenseaza insa prin viziune buna, munca in folosul echipei, forta, siguranta si precizie. Este la baza un atacant tipic de careu, un Luca Toni in zilele bune, dar mai tehnic si mai mobil. Nu are viteza unui Trezeguet, insa este mult mai prezent in jocul echipei. Mai presus de toate calitatile tehnico-tactice insa…EL A VRUT SA VINA LA JUVENTUS!
Acest fotbalist a primit din partea fostului club salariu similar cu cel oferit de noi si a refuzat! A primit salariu mai mare din Anglia si a refuzat! Ambitia de a evolua in cariera permanent, dorinta de a castiga trofee si de a fi protagonist pe scena fotbalului mare, satisfactia de a evolua intr-un club de nivel maxim alaturi de campioni absoluti si constientizarea ca valorile lui Juventus sunt si ale sale, toate acestea au concurat la decizia sa finala. Fernando Llorente nu este cel mai bun atacant din lume, insa este un fotbalist experimentat, foarte util si cu o tipologie similara cu a clubului nostru. Jucat cum trebuie va da satisfactie! Etica muncii si seriozitatii o are din sorgintea basca, fizicul il face greu de marcat, inteligenta si experienta il definesc ca pe un adversar de temut, iar daca la toate astea adaugam SPIRITUL JUVENTUS si o echipa de top in spate obtinem un cocktail foarte condimentat destinat marilor sarbatori. Daca cineva are dubii cu privire la calitatile sale poate cere referinte la Real Madrid, Schalke 04, Valencia, Sporting Lisabona, Barcelona sau Manchester United. Ce au in comun toate aceste echipe si multe altele? Toate au “experiente traumatizante” cu Regele Leu. Ai gresit, ai platit!
Am aflat ca in aceste zile Fernando Llorente s-a pregatit cu entuziasm frenetic pentru intalnirea cu noii coechipieri. Ce dovada mai mare poate exista ca eroul blond doreste sa performeze la nivel optim? Stie ca noua experienta este o noua provocare, ca Juventus este o echipa ce ofera cu totul alte oportunitati si are cu totul alte obiective. Datoria sa este sa confirme intr-un campionat in care apararile sunt mult mai bine sudate, in care marcajul este mult mai strans si rivalitatile mai mari. Fernando Llorente merita aceasta sansa si acum ca a primit-o…E DATORIA SA SA CONFIRME!
BINE AI VENIT, FERNANDO LLORENTE!