15 ianuarie 1950, meciul cu numarul 80 dintre Fiorentina si Juventus, scorul? 0-0; faza din fotografia de mai sus (care nu este un trucaj), i-a facut celebri in aceiasi secunda pe doi oameni: fotbalistul Carlo Parola, autorul acestei acrobatice “foarfeci”, si jurnalistul-fotograf, Conrad Banchi, autorul spectaculoasei fotografii. Din acel moment, Carlo a devenit cunoscut in lumea fotbalului si sub numele de “Mr. Rovesciato” pentru “recidivarea” in astfel de executii tehnice aeriene, iar Conrad a dat lovitura vietii lui in jurnalismul mondial cu acea poza, care a fost publicata in 200 de milioane de exemplare cu explicatii in toate limbile pamantului si reluata in fiecare an pe coperta revistei Calciatori Panini.
Dar Carlo Parola nu a primit steaua de pe Juventus Stadium numai pentru aceasta realizare, ci pentru mult mai mult, dupa cum se va vedea. S-a nascut la 20 septembrie 1921 la Torino. La 15 ani si-a inceput cariera la tineretul lui Juventus, iar la 18 ani a fost promovat la prima echipa a aceluiasi club (care deja avea in palmares 7 titluri) pe post de stoper si viitor libero.
Prima parte a carierei sale fotbalistice, ca si a altora, a fost serios afectata de cel de-al doilea razboi mondial, astfel ca in acea perioada nu a reusit decat o singura performanta impreuna cu echipa: castigarea, in 1942, a Cupei Italiei, al doilea astfel de trofeu pentru Juventus, dupa cel din 1938.
Dupa terminarea razboiului, incet-incet viata incepea sa isi reia cursul normal si in 1950 a castigat primul titlu de campion al Italiei, al 8-lea pentru Juventus, in conditiile in care orasul Torino nu isi revenise inca dupa tragedia de la 4 mai 1949, cand intreaga echipa Grande Torino, castigatoarea ultimilor cinci editii de campionat, a disparut in cumplitul accident de avion de la Superga, pe cand se intorcea de la un meci amical disputat la Lisabona cu Benfica.
In 1952, a casigat un nou titlu de campion al Italiei si ultimul ca fotbalist, pentru ca in 1954, dupa 334 de meciuri in tricoul lui Juventus si 10 goluri marcate, sa fie transferat la Lazio, unde a mai disputat 7 partide, dupa care in 1955 s-a retras din activitatea fotbalistica. Intre 1945 si 1959, a fost component al nationalei, pentru care a strans 19 selectii.
In 1956, si-a inceput activitatea de antrenor, mai intai la Anconitana, apoi la Juventus, unde a avut un sezon foarte slab si a plecat la Livorno, apoi la Novara, pe care a promovat-o din Serie C si a mentinut-o in Serie B pana in 1974 cand s-a reintors la Juventus. De aceasta data impreuna cu Boniperti presedinte, a reusit un nou Scudetto in 1975 si un loc doi in sezonul urmator, la sfarsitul caruia a fost inlocuit cu Giovani Trapattoni, el ramanand in continuare la club ca observator.
La 22 martie 2000, s-a stins din viata la 78 de ani, dupa o lunga suferinta, in acelasi oras in care a vazut si lumina zilei: Torino. Acolo sus, s-a “jucat” pentru ultima data cu “foarfeca”, decupandu-si de pe cer o stea…
