8 septembrie 2011, Juventus Stadium, Ceremonia de inaugurare. La un moment dat, crainicul stadionului anunta: Lucidio Sentimenti quatro; pe stadion se aude un murmur, apoi se asterne o liniste adanca; din tunel isi face aparitia, cu un mers domol dar inca sigur, cel mai varstnic fotbalist in viata al lui Juventus si al Italiei, avand 91 de ani. Stadionul pur si simplu explodeaza, cei 41000 de spectatori il ovationeaza indelung in picioare in timp ce crainicul anunta atribuirea unei stele acestei legende vii a fotbalului italian. Apoi Lucidio se retrage, emotionat si coplesit de glorie, stergandu-si discret o lacrima aparuta pe obraz… Toti cei prezenti in acea zi acolo, au trait o pagina de istorie: cel mai varstinic fotbalist al Italiei a pasit pe cel mai “tanar” stadion…
La ceremonia de atribuire a stelelor si inscriere in galeria legendelor desfasurata pe vechiul stadion la 1 iulie 2011.
Au existat familii care și-au lăsat amprenta în fotbalul italian. Una dintre acestea a fost, cu siguranță familia Sentimenti. Originar din Bomporto provincia Modena, neamul Sentimenti a dat fotbalului din Serie A cinci jucatori: Ennio, Arnaldo, Vittorio, Lucidio si Primo. Dintre acestia, doi au scris pagini importante în istoria lui Juventus: Vittorio (cunoscut sub numele de Sentimenti III) și Lucidio (Sentimente IV), colegi de echipa din 1941 pana in 1949.
La 1 iulie 1920 in familia Sentimenti s-a nascut al 4-lea fiu, Lucidio, cel care avea sa ajunga unul din marii portari ai lui Juventus. Datorita inaltimii sale, numai 1,70 m, a fost goalkeeper atipic, dar acest inconvenient a fost compensat printr-o agilitate extraordinara si o mare capacitate de a intui intentiile adversarului. Cu toate acestea, in cariera lui, derulata intre 1938 si 1960, nu a castigat nici un trofeu cu nici o echipa la care a jucat ! Si asta pentru ca la Modena (1938 – 1942), Lazio (1949 – 1954), Vicenza (1954 – 1957) Si Cenisia Torino (1957 – 1960), mu putea emite astfel de pretentii, nefiind formatii de top, iar la Juventus, unde a evoluat in 169 de partide in perioada 1942 – 1949, a facut-o pe timpul razboiului si dupa acesta. A fost un interval impropriu pentru o activitate sportiva normala. Ba mai mult, in anii ’40 Juventus s-a aflat in umbra concitadinei sale, Grande Torino, castigatoare a 5 titluri de campioni ai Italiei in 1943, 1946, 1947, 1948 si 1949, serie intrerupta de tragicul accident de aviatie in care a disparut toata echipa cu antrenori si conducatori.
Sentimenti a fost singurul portar din Italia care in cariera sa a inscris 7 goluri (dintre care 5 pentru Juventus). Una dintre aceste reusite a venit intr-unul dintre cele doua meciuri in care a fost introdus aripa. In echipa national a, a evoluat in perioada 1945 – 1953, dar a strans doar 9 selectii.
Dupa 1960, a devenit tehniciat, iar pentru o perioada a antrenat-o pe Cenisia Torino, apoi a mers la echipa de tineret a lui Juventus, dupa care s-a retras din viata sportiva, dar a ramas alaturi, cu sufletul si gandul, de clubul care l-a consacrat.
Exact peste 91 de ani de la nasterea sa, la 1 iulie 2011, fiind inca in viata, clubul il aseaza, in semn de recunostinta si respect, in “Galeria Legendelor” sale. O legenda, prima din aceasta lista inceputa cu Carlo Bigatto, care are posibilitatea de a-si vedea propria-i stea…
