Dimensiunea reala a lui Juventus!

juventus

     Transferuri de peste o suta milioane de Euro, echipa stelara, atacam Liga, viitorul este grandios, etc. Apoi? A fost de ajuns un egal cu Sevilla coroborat cu  o infrangere in fata celei de-a doua echipe a orasului Milano. Atat a fost de ajuns si deja nori negrii se profileaza la orizont. Furtuni, turbulente, cutremure, Apocalipsa! Suporterul juventin e atat de teatral incat Aristophanes si-ar fi putut extrage etern seva operei din aceasta bombastica tipologie umana. Demisia Allegri? Bineinteles! Echipa nu joaca spectaculos, vrem sa atacam permanent, pe oricine, oricand, in orice circumstante.  Doar avem vedete, nu? Stilul italian? Ce mai inseamna asta? Nu functioneaza in Europa, 3-5-2 e cauza tuturor relelor, vrem 4-3-3 cu 3 atacanti, 4-3-2-1, 4-2-3-1, orice, numai cu atac sa fie. Sa navalim peste adversar, sa il nimicim, sa fim Atilla sau Genghis Khan! Iar cand in minutul 20 echipa nu livreaza pe teren fotbalul spumos asteptat se aud deja murmure si fluieraturi. Atat de deranjante incat Bonucci, un lider indiscutabil al vestiarului, se declara direct dezamagit intr-un interviu. Si are si motive intemeiate sa o faca. Saturatia si autosuficienta fac ravagii la Torino.

  Sa recapitulam deci: transferuri de 90 milioane Euro savurate cu urale, obsesia pentru compartimentul ofensiv cu orice pret, atitudine superioara si aroganta in raport cu adversarii, asteptari nerealiste si ostilitate pentru jucatori la primul semnal negativ. Nu va suna cumva a reteta consumata in alta parte a Europei? Nu suna a regalitate trufasa? Una care nu are nimic in comun cu istoria si identitatea Batranei Doamne?

     Cine e Sevilla? Trebuia sa le dam 3-4! Cine e acest Jorge Sampaoli? Allegri trebuia sa-l umileasca! Va raspund eu, desi sunt convins ca stiti. Sevilla este castigatoarea in serie a ultimelor 3 editii de Europa League! E putin? Nu e Champions League? Juventus cate trofee europene a castigat recent? Am triumfat in aceasta “competitie cenusareasa” cand finala se juca tocmai la Torino? Si atunci de unde grandomania asta cu iz malitios? Sampaoli a castigat Coppa America cu Chile si a lasat scheletul echipei ce a repetat performanta. A invins prin organizare si darzenie tocmai Argentina, imbatibila Argentina cu Higuain, Messi, Aguero si mai recent Dybala. I-au invins si Chile a sarbatorit pentru prima data acest trofeu si apoi dubla. E putin pentru un antrenor? Pentru cei mai “exigenti” poate. Batranul Santiago v-ar strange la pieptul sau.

chile

                                                                       (umili si victoriosi)

     Da, Juventus poate bate pe oricine! Este datoria unui club mare sa isi propuna asta. Insa pentru victorie e nevoie si de agonie, de suferinta, de stoicism si atitudine cerebrala, echilibrata. Aplaudam cand jucatorii spun “lavoriamo a testa bassa e con tanta umilta“, dar oare cati inteleg conceptul? Cati din cei care fluiera la primul esec si cer capul antrenorului percep sensul real al acestei sintagme? Cati se mai gandesc la umilinta cand cer din start un 4-0 doar pentru ca “noi suntem Juventus“? Doar pentru ca “noi am dat bani multi”? Si adversarii muncesc, si ei au idealuri si ambitii, si ei au ceva de demonstrat. Mai grav ar fi ca aceasta conceptie infatuata sa prinda si la jucatori, la unii se poate percepe intrucatva. Ma bazez pe Allegri, acest ” vesnic Motoc” juventin, sa anihileze total tendinta de mit infatuat al numelui de pe tricou. Juventus a invins intotdeauna ca un monolit compact, nu ar putea decat esua in cazul cultului exacerbat al personalitatii. Si avem personalitati puternice in lot, unele care au trait o realitate de gen intr-un alt vestiar. Sa speram ca au tras invatamintele de rigoare si inteleg noua etapa. Sa speram ca nici suporterii, conducatorii sau ambientul sa nu imprumute traditii corupte si dizgratioase, generate de ignoranta si aroganta. NU E LOCUL NOSTRU IN ACEST SCENARIU! Juventus a reprezentat mereu acel Alexandru ce rapune orgoliul vanitos al lui Darius. Sa nu ne transformam in satrapi peste noapte, domnilor! Nu ne-ar sta bine. Sa muncim umil, e mult mai sanatos.

     S-a pierdut cu inter? Da, s-a pierdut! Jocul a fost slab? Da, a fost! Nu a jucat Higuain si asta justifica rezultatul slab? Cu Sevilla a fost pe teren, iar pana in vara Juventus s-a descurcat perfect si fara starul golgeter. Atunci? A uitat Allegri schemele tactice intre finala de la Berlin, trofeele din Italia si “jaful de la München“? Probabil ca nu. Toscanul are un moral tare si un caracter aparte. A trecut peste injurii, contestari, debuturi de cosmar sau accidentari fara numar. Si-a construit cariera de jos, din ligile inferioare, fara sa beneficieze de sansa unui Inzaghi sau Montella. Are stilul sau si nu va aborda niciodata stilul altuia. “Con halma”, “un passettino alla volta”, asa se construieste un concept finit. In fiecare an Allegri s-a vazut vaduvit de piese grele (Tevez, Llorente, Vidal, Pirlo, Pogba, Morata) si de fiecare data a trebuit sa recalculeze pasii, sa redea lotului coeziunea si motivatia. Va reusi sa ridice si trofeul mult visat? Ei bine, aici sunt de luat in considerare si alte concepte, nu doar cele de concentrare si pregatire.

allegri

     S-a convenit asupra faptului ca atacul a fost intarit prin aducerea golgeterului Serie A din stagiunea precedenta. Alaturi de el a sosit Marko Pjaca, un talent imens al lui Dinamo Zagreb, un fotbalist care la varsta sa arata o incredere si o tenacitate desavarsita. Ce sa mai, un “crack” garantat in viitor, unul care aduce aminte de Ronaldo la aceeasi varsta. Apoi imprumutul lui Benatia s-a convenit de asemenea ca a reprezentat o ranforsare ideala pentru defensiva si asa extrem de valoroasa. Dar linia mediana? Ce s-a intamplat in cel mai important compartiment al jocului de fotbal?

   A plecat Pogba, autorul a 10 goluri si 13 assituri sezonul trecut (omul care a tinut practic jocul in mana) si s-a prezentat fanilor noua achizitie, Miralem Pjanic. De retinut ca acest compartiment a fost deja slabit prin retragerea asteptata a lui Pirlo in Statele Unite si vanzarea lui Vidal la Bayern (acolo unde este un fotbalist fundamental, rapid si reactiv) cu 2 ani in urma. Cu un Marchisio accidentat ce nu poate reveni la forma optima decat in iarna erau de asteptat mutari de calitate. Mai ales de profil ofensiv. Nu a sosit decat Pjanic, jucator de calitate, dar unul care nu a purtat niciodata pe umerii sai povara unei intregi echipe. Un mijlocas care a jonglat intotdeauna intre pozitiile de “mezzala sinistra” si cea de “trequartista”, dar nu a ocupat nicicand rolul de regista in fata apararii. Daca Allegri il doreste in acel rol mai e nevoie de timp pentru adaptare. Si in acest caz cine l-a inlocuit pe Pogba? Pe omul care reusea sa faca exact ceea ce echipa noastra nu a reusit ieri seara. Sa iasa dintr-un pressing asfixiant prin controlul asupra mingii, tehnica si progresie catre jumatatea adversa. Tot Pjanic? Sa ne hotaram! Pjanic e noul Pirlo sau un altfel de Pogba? Iar daca e central stanga sau urca trequartista…cine va face jocul? Lemina? Nu cred ca aceasta varianta poate fi una plauzibila, nici macar serioasa. Marchisio cand va reveni? El oricum este o mezzala de acoperire convertita la nevoie de Allegri sezonul trecut in regista de conjunctura. Aptitudinile sale nu sunt la constructie, ci la recuperare si “inserimento”. Si atunci? Cerem joc frumos, dar jocul cine il face? Doar Pjanic? Si cand bosniacul nu e disponibil? Atat Khedira cat si Lemina sunt doi inchizatori fizici, germano-tunisianul mai experimentat tactic, francezul mai combativ, dar ambii usor de pus in dificultate printr-un pressing agresiv. Lipsiti de viziune sau veleitati tehnice deosebite, amandoi se rezuma la o tranzitie sigura a balonului, fara a putea emite pretentii de play-maker. Dybala este obligat sa coboare foarte mult pentru a ajuta mijlocul si se pierde astfel un jucator esential in zona de explozie din preajma careului. Asamoah, un alt inchizator, alterneaza evolutiile salutare (Fiorentina) cu cele teribile (aseara ) si inca are dificultati in a-si gasi pozitia in teren pe ambele faze. Pe langa asta vine dupa o accidentare prelungita si urmeaza o Cupa a Africii. Rezulta ca Miralem Pjanic E OBLIGAT sa joace meci de meci pentru ca echipa sa nu piarda acea scanteie de inovatie. Altfel vom fluiera din nou din minutul 20 si vom cere “capul lui Motoc“. Sau vom astepta ca Higuain sa rezolve toate fazele, lucru atat nerealist cat si improbabil. Daca mai luam in calcul si fragilitatea musculara a lui Khedira reiese numarul real al riscurilor asumate si insuficienta resurselor mediene. Si dintr-o data parca lotul nu mai este atat de complet. Pjaca este extern sau maxim “seconda punta”, Cuadrado extern de atac sau terzino, veleitatile tehnice sunt rezervate mereu in alte zone si nu pot coexista impreuna din pacate. Un 4-3-3? Ar suna promitator avand in vedere oamenii din atac, dar oare mijlocasii au acea predispozitie box-to-box, agila si reactiva pe ambele faze, specifica acestui sistem? Pjanic si absentul Marchisio da, restul? Cand se va rezolva aceasta lacuna majora a lotului va garantez si joc frumos. Pana atunci…incredere in siretenia toscanului, improvizeaza ca nimeni altul cu ce are la dispozitie!

hi-res-8a7fb8388e53a5d45e6f64dc3552ad37_crop_north

     Concluzii? Aroganta trebuie parasita si adoptata sudoarea efortului. Antrenorul e acelasi si de la Lippi nimeni nu a dus Juventus atat de departe. Pazienza! Trebuie privit mijlocul asa cum este si nu cum am visa noi sa fie. Da, atacul apare ca unul stelar, insa mijlocul e inca tare pamantean, sa pastram proportiile!

FORZA JUVENTUS!

P.S. Macar in vara, daca nu in iarna, ar fi cazul sa incercam aducerea unui nou pilon de creatie. Asta pentru ca jucatori de gen “Opportunità Di Mercato“, “Fatturato Totale“, sau “LaVolontà Del Giocatore” nu prea aduc Champions League la Torino. Doar o parere!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 gânduri despre “Dimensiunea reala a lui Juventus!”