Nici dupa 18 ani! Dar lupta continua!

Juventus 1

Nici dupa 18 ani! Suna ca o parodie grosiera dupa un titlu faimos al lui ALexandre Dumas. Am mai abordat tema asta si din pacate se pare ca anii se vor aduna. Anii trec si Europa e un vis interzis. Chiar si Europa League! Tristete, sunetul pasilor goi pe un coridor pustiu, amaraciunea infrangerii si gustul sec  al nereusitei. Nedreptate? Neputinta? Nu mai conteaza! Conteaza numai rezultatul. Sau mai bine spus absenta sa. Suntem o echipa obisnuita cu acele competitii de anduranta in care poti repara o eroare in timp. In Europa nu exista timp si nu exista anduranta. Exista joc total si inspiratie de moment. E momentul sa recunoastem ca aceste elemente ne lipsesc cu desavarsire.

3 finale de Champions League pierdute …asta inseamna nesansa! Sa nu treci de un Galatasaray, de o Benfica lipsita de mari valori…asta inseamna neputinta. E tarziu pentru lamentari si scuze, e tarziu pentru vinovati si verdicte. Nu e niciodata tarziu insa pentru coerenta in alegeri si restructurare.  Italia nu mai e demult un obiectiv. 32 de campionate sunt arhisuficiente chiar si pentru cel mai impatimit suporter peninsular al lui Juventus. E vremea sa trecem la nivelul urmator. Si asta nu de azi, nu de ieri.  De 18 ani nu am triumfat in Europa. 18 ani! Au castigat trofee Sevilla, CSKA Moscova, Zenit, Porto, Atletico Madrid, chiar si rivalele Inter si Milan. Toti! Toti, numai noi nu! Sa nu ne mai ascundem de soarta neprielnica si sa o privim in fata. Spectrul ei sa nu ne sperie, sa ne intareasca precum otelul e intarit de focul cel mai aprig. Si din focul revoltei sa se nasca o noua atitudine. Una care sa devoreze totul in cale, sa detoneze letal o incarcatura pregatita minutios.

Din 2003 nu mai existam pe scena fotbalului mare. O data cu Lippi a disparut si spiritul acela de invingator in fata orisicui. Sigur, am invins in campionat si a fost frumos. Dupa o perioada de criza am ajuns din nou in fruntea plutonului. Dar fara dimensiunea europeana totul capata imaginea unei piese absurde fara finalitate si esenta narativa. Firul epic se opreste brusc si este frant la fel cum zborul unei pasari catre inaltimi e curmat de un glont rece si ironic. Propun sa continuam zborul! Sa nu ne fie frica de inaltimi! Altfel cum sa vezi Soarele de aproape?

Destule epitete insa, destule figuri de stil, e nevoie de furie, barbatie si luciditate tactica in mijlocul acelei turbari ce pare de necontrolat. Pare un non-sens? Intrebati-l pe Montero , raspunsul a fost mereu in privirea sa crancena. Raspunsul sta in maleabilitate tactica in locul unui concept rigid si previzibil. Solutia este gasirea omului potrivit pentru pozitia potrivita in teren, nu vesnice improvizatii efemere cu iz de hazard incert. Solutia este si o investitie cerebrala, nu o vesnica lamentatie neproductiva! Si cu toate astea solutiile nu sunt la noi! NOI SUNTEM DOAR SUPORTERI!

Abatuti, deprimati, cu figure cazute, cu ochi cautand in abis, cu maini frematand de patima si pasiuni. Oricum suntem, DAR NU INVINSI! Juventus e visul nostru si visul continua! SUntem membrii ai legiunii de elita si nu vom ceda niciodata. Intre noi fie vorba, renunta cineva la dragostea pentru Juventus din pricina unei nenorocite zile de 1 Mai 2014? Nu foarte multi nadajduiesc.

Faurim noi planuri, schimbam jucatori, antrenori (poate mai mult decat orice antrenori), sisteme de joc, idei tactice, concepte de fotbal spectacol sau nu. Ramanem insa pe pozitii pentru ca desi juventin nu te nasti…devii dintr-un motiv temeinic. Iar cand motivul are la baza o idee care te infioara si iti innobileaza pieptul cu mandrie…nu poate sa fie abandonata niciodata!

Nu putem continua la fel si nu putem renunta la vis. Constientizam asta impreuna si suntem convinsi ca si factorii de decizie vor realiza asta. Italia inseamna campionat, iar in campionat intalnesti mereu echipe care stau docile in fata careului, aglomerand obsedant spatiile pentru a te bloca. Conceptul ca 1 punct e mai bun decat nimic ii obliga la o pasivitate timpurie cu accente deliberat defensive. Fara a fi pusi sub presiune cu adevarat ne trezim vaduviti de meciuri pe viata si pe moarte, cu o tensiune continua care ar genera experienta necesara marilor competitii eliminatorii. Si clacam de fiecare data asemeni scolarului in fata examenului cel mai important. Examenul care face diferenta si separa etapele, categoriile. Sa aducem pedagogi buni in acest caz. Elevul are calitati, este ascultator si ii putem exploata din plin talentele pentru a le metamorfoza in reusite si merite incontestabile. La drum atunci! Am incheiat un drum, UN ALTUL INCEPE LA ANUL! Speram doar ca pe alte coordonate, unele mult mai PRODUCTIVE!

                                                                   FORZA JUVENTUS!

Juventus 2

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 gânduri despre “Nici dupa 18 ani! Dar lupta continua!”