Am vazut cu totii evolutia lui Juventus din meciul de aseara. La cald fiecare si-a exprimat opiniile mai mult sau mai putin vulcanic, a formulat argumente si a incercat sa caute explicatii. Se impune sa analizam calm si lucid atat rezultatul in sine cat si reverberatiile negative produse de el. Sa incetam a mai gasi scuze prin invocarea redundanta a ghinionului sau prezenta unui portar “in zi mare”. Stimati fotbalisti atat de dragi noua…toti portarii sunt in zi de gratie atunci cand mare parte a finalizarilor sunt pe centrul portii! Cand din 7-8 metri iei la tinta un goalkeeper acesta nu are timpul necesar nici macar pentru o eschiva, asta presupunand ca si-ar propune asa ceva. Sa privim adevarul barbateste si sa luam aminte!
Nimeni nu a inteles ce stil de fotbal a abordat Juventus aseara, care a fost ideea tactica predominanta sau ce rol au avut anumiti jucatori in teren. Am vazut o enciclopedie deloc estetica de erori cumplite. Pase la adversar cu urmari fatale, artificii tehnice riscante in fata careului in conditii de pressing, lansari fara adresa, suturi in tribuna si ratari colosale in momentele rare de atac pozitiv. Jucatorii nostri s-au jenat reciproc la finalizari, si-au pasat balonul permanent intr-o pozitie incomoda, nu au dublat nici in banda si nici in centru, mereu in afara traselor ideale de joc, mereu in spatele adversarului, mereu cu o viteza in minus, mereu pusi in dificultate de un pressing normal in actualul ambient al fotbalului european. In aceste conditii egalul poate ca nu era nemeritat, insa infrangerea este mult mai corecta daca ne gandim la potentialul acestei echipe. Atunci cand jucatori de tipul unui Kasami sau Mitroglu te fac sah-mat din 2-3 pase este normala o autoevaluare extrem de critica. PENTRU CA A FI CAMPIOANA ITALIEI NU INSEAMNA NIMIC FARA CONFIRMAREA EUROPEANA! Si o astfel de evolutie este de neconceput pentru JUVENTUS TORINO!
Nu mai putem merge in Champions League cu un sistem 3-5-2 in care jucatorii din banda ar trebui sa detina un rol decisiv si sa realizam apoi surprinsi ca acestia nu au multe din calitatile cerute postului. Exceptand un nivel bun al travaliului niciunul dintre titularii de aseara nu a aratat nici macar o secunda jocul tipic al aripii. Niciunul dintre ei nu depaseste adversarul cu mingea la picior, niciunul nu este capabil sa ofere atacantilor macar o centrare utilizabila, rareori invaluie la timp si ambii sunt surprinsi prea avansati pe contrele adverse lasand spatii mari de actiune. Asamoah ramane un mijlocas inchizator cu valente tipice liniei mediene, iar Lichtsteiner un brav luptator extrem de limitat tehnic si creativ. Priviti jocul echipelor din top si veti sesiza la multe dintre ele utilizarea obsesiva a benzilor pentru a decongestiona mijlocul terenului si a ajunge cat mai repede la finalizare. Chiar si Bayern-ul lui Guardiola, recunoscut pentru combinatiile repetate si pasele scurte, aduce mingea in banda. Daca aripile sunt mereu gripate si mijlocul nu gaseste pasa filtranta ideala va rezulta un joc al atacantilor permanent cu spatele la poarta, fiind astfel foarte usor de anilihat. Aceasta este mostenirea negativa a lui Conte care astepta totul de la geniul lui Pirlo si inserarile celorlalti mijlocasi printre linii. Cum aseara Vidal nu a interpretat nici pe departe cea mai buna partitura a sa si Pirlo a fost o umbra a regizorului de geniu, jocul de constructie al lui Juventus a fost foarte usor contracarat si inchis, mai ales in prima repriza. Pentru ca in Europa, domnilor, se joaca la victorie, avantat, se infrunta adversarul, se pune presiune. Nu e competitie de anduranta unde “si un egal e bun”. Chiar daca in stagiul grupelor iti poate fi de folos o astfel de strategie vei fi crunt penalizat mai tarziu.
Juventus e obisnuita cu jocul de asteptare practicat de mai toate echipele italiene (exceptiile fiind Roma sau Napoli) si atacata direct prezinta slabiciuni in ambele faze. Un antrenor de anvergura europeana ar trebui sa inteleaga acest lucru si sa iuteasca jocul prin combinatii rapide si precise. Avem nevoie pe langa un joc util la posesie si de unul taios pe contre. Nu am mai vazut contraatacuri scoala la Juventus din vremea lui Lippi si au trecut 10 ani de atunci. Reactivitate, soliditate in linia mediana, interceptii a la Vidal in perioada sa de top, suturi bine cadrate de la distanta, centrari fulgeratoare in careu la bara a doua, finalizari sigure din careu. Ne lipsesc foarte multe elemente pentru a alcatui o echipa de top SI AICI E TREABA ANTRENORULUI. Trebuie sa intelegem ca Serie A nu mai poate fi considerata “cel mai important obiectiv” in conditia scaderii drastice a calitatii fotbalului din peninsula. Orice sistem am folosi poate fi castigator cu oamenii potriviti interpretand partitura potrivita. Sa nu ne mai bazam etern pe fantasticul Andrea Pirlo daca nu poate mentine ritmul fizic al unui meci nici macar o jumatate de ora! Inseamna sa joci in 10 in multe momente si acest handicap nu poate fi ignorat 50-60 de minute. Indiferent ca abordam 4-3-3, 3-5-2, 4-2-3-1 sau 4-4-2, trebuie sa evoluam cu grinta tipic Juventus, cu o conditie fizica de top, cu o calitate superioara a pasei si cu o viteza in plus. Iar lipsa de concentrare repetata la finalizare este apanajul juniorilor, nu al unor atacanti de campioana a Italiei. Portarul a fost prea bun? Portarul poate ajunge doar in zonele in care este fizic posibil sa intervina. O finalizare de top transforma orice portar intr-o victima sigura si ii diminueaza si increderea in fortele proprii. O ratare sau doua pe meci se pot intampla si celor mai buni, insa ratari repetate semnifica lipsa exercitiului si asta nu poate fi tolerat. Ori nu esti pregatit psihic, ori nu pregatesti faza de finalizare suficient. In ambele cazuri Juventus nu poate fi echipa la care sa evoluezi. Sa ne amintim doar de cate ori rata Trezeguet intr-un meci singur cu portarul si avem explicatia logica a unor meciuri pe care singuri ni le facem grele. Sa nu ai o repriza intreaga un sut pe poarta in compania unei echipe din Grecia e INACCEPTABIL! Nu vorbim de Chelsea sau Bayern, ci de Olimpiakos Pireu, echipa pe care in urma cu ceva ani o spulberam marcand 7 goluri. Asta era diferenta intre noi si ei. Astazi nu mai este nicio diferenta din pacate. SI totusi daca ne uitam pe loturi observam plusuri colosale de calitate si experienta in favoarea noastra. Si atunci unde e problema? Tactica, pregatire si mentalitate! AICI E PROBLEMA!
Pentru a beneficia de jucatorii adaptati punctelor cheie in sistemul ales e necesara si o campanie inteligenta de mercato. Ce a facut domnul Marotta in aceasta campanie? Nu a adus niciun fundas central desi nevoia era evidenta, vinde pe o suma derizorie golgeterul nostru din Liga in 2 sezoane, Fabio Quagliarella (care in prezent face furori la minuscula concitadina) si nu aduce nimic in schimb. Pentru ca tanarul Morata este un talent indiscutabil, dar nu poti sa cresti jucatori platind si 20 milioane pentru ei! S-au vazut lacunele sale de fiecare data cand s-a aflat in careul advers. A fost poate singurul care a jucat dezinvolt si a adus o palida scanteie, insa finalizarile si demarcarea au lasat de dorit. Experienta unui atacant de rasa nu poate fi inlocuita doar cu talentul unui tanar atat de scump. NU AI VOIE SA SUTEZI IN PORTAR SINGUR DIN 7-8 METRI, E INADMISBIL! Si vorbim de fotbalistul care a parut cel mai bun in teren. Continuam sa insistam ridicol cu Asamoah terzino sinsitro si doar aducerea experimentatului Evra nu schimba tot. Francezul este si va ramane un fundas de calitate, insa varsta si schimbarea de campionat era de asteptat sa il conditioneze. Unde este titularul postului, cel care sa faca diferenta acolo? Asamoah? NICIODATA! El trebuia reimplementat in linia mediana pentru a mari optiunile de calitate si raportul de forta. Este foarte bun ghanezul in acest post, de ce sa improvizam inutil?
Probabil campania de mercato ar fi avut o alta desfasurare daca Antonio Conte nu decidea sa paraseasca echipa in mijlocul perioadei de vara dupa ce prelungise sperantele suporterilor agonizant inca 2 luni. Am fi negociat poate cu un alt antrenor cu idei mult mai clare si campania ar fi fost diversa. Asa am avut un simulacru de campanie de reparatie, Allegri trebuind sa preia lotul din mers fara a fi avut optiune reala. Vina este aici si a conducerii si a antrenorului. Incredibil sa conduci destinele lui Juventus si sa ajungi la o situatie de gen! Toate aceste detalii vor cantari greu pe parcursul acestei stagiuni si nu putem decat spera ca viitorul sa nu mai repete aceste scenarii turbulente.
Juventus europeana a prezentat carente grave si in perioada Conte, totul culminand cu eliminarea de la Istanbul. Juventus trebuie sa redevina in Europa ceea ce a redevenit in Italia , ECHIPA CARE SPERIE! Nimeni nu mai percepe o confruntare cu noi ca pe ceva infernal, imposibil. Renumele acestei echipe nu poate fi recastigat decat prin rezultate. Complimentele de salon nu ajuta la nimic! Nimeni nu se mai teme cu adevarat de Juventus si asta devine deranjant! Avem top-playeri si putem performa in continuare, nu lipseste decat vointa si concentrarea! Fara aceste doua virtuti nu exista Juventus! NU putem privi pasiv cum o echipa de “esalon inferior” isi impune jocul in fata noastra! Nu putem tolera greseli individuale in fata unor mijlocasi bataiosi si atat. Exista destule solutii pentru un pressing agresiv, iar echipele de top le prezinta la fiecare meci. NU PUTEM ASTEPTA O RETRAGERE DELIBERATA A ADVERSARULUI PENTRU A NE IMPUNE IN SFARSIT JOCUL! Juventus trebuie sa prezinte solutii atat pentru jocul de constructie cat si pentru manevra de contraatac. La noi contraatacul e doar o notiune uitata intr-un manual prafuit abandonat in sertar. Iar asta trebuie sa se schimbe!
NU este nimic pierdut inca, nimic nu s-a decis! Trebuie insa trasa o linie clara pentru a demarca competitia interna de ceea ce inseamna exigentele europene. Altfel riscam sa repetam esecul de anul trecut si din esecuri la indigo nu evolueaza nimeni. Mai multa incredere in tineri ar putea aduce un suflu nou si o motivatie in plus. Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne gandim ce atitudine ar fi avut un Zaza, Gabbiadini, Berrardi, Rugani in meciul de la Atena. Este adevarat ca intr-un mecansim care nu a functionat nicio clipa era greu sa se impuna individualitati, dar cu mai multa tarie de caracter, entuziasm si curaj am fi putut iesi cu capul sus. Sa avem asadar incredere in tineri, batranii si-au faurit visul de glorie si au atins culmea suprema. Cu sange proaspat am revigora un organism ce se doreste viguros si apt pentru mari provocari. Sa nu ne fie teama, comnilor conducatori, calitate exista. JUVENTUS NU ESTE DOAR UN CLUB, JUVENTUS ESTE UN CONCEPT! Nu sustinem doar niste culori noi juventinii, ci acea idee de fotbal total intiparita in mintea noastra de legende ca Trapattoni sau Lippi. Iar Juventus de aseara nu a fost acea Juventus, ci un plagiat nedemn. Nu rezultatul e problema, trebuie sa se inteleaga acest aspect, ci modul in care s-a pierdut. Partida gresita tactic inca de la inceput, concentrare inexistenta, inspiratie nula, a parut un antrenament falsat lenes la o ora tarzie. Nu putem accepta un astfel de scenariu, e nedemn de istoria si blazonul nostru! Mai avem 3 meciuri care sunt cele mai importante ale sezonului poate. Strigatul de lupta sa rasune in Alpi…
FORZA JUVENTUS!
