Pietro Rava

7 PIETRO RAVA 312 martie 2003: Presedintele Republicii Italiene, conferea inaltul titlu de “Comandor al Ordinului de Merit pentru o prodigioasa cariera in slujba sportului si a tarii, unui nume de legenda din fotbalul italian: Pietro Rava. Fotbalist marca “Juventus” prin spiritul propriu gruparii torineze care a facut din el un luptator intru apararea culorilor clubului dar si ale echipei nationale, Rava a fost si un mare caracter, cu un spirit de sacrificiu formidabil.

S-a nascut pe  21 ianuarie 1916, in localitatea Cassine. Indragostit fiind de fotbal si cu un real talent in acest domeniu, a fost repede remarcat de catre tehnicienii lui Juventus si a fost adus la echipa de tineret, de unde a trecut relativ repede la seniori, unde a debutat  la doar 19 ani,  pe 3 noiembrie 1935, pe post de fundas stanga, intr-un meci  Fiorentina – Juventus 1-1.

La sfarsitul sezonului 1935-1936, antrenorul nationalei Italiei, Vittorio Pozzo, l-a convocat in vederea participarii la turneul final al JO editia 1936 de la Berlin. Primul sau joc oficial ca international italian, a avut loc la 3 august 1936,  impotriva SUA. Spiritul sau de sacrificiu si de luptator, dar si dorinta de afirmare, i-au adus eliminarea pentru o intrare, sa spunem, “neortodoxa”, dar conform regulamentului de atunci, nu a fost descalificat si a jucat in urmatoarele 3 meciuri. Astfel, a contribuit la calificarea echipei in finala, partida in care a jucat remarcabil in aparare si si-a ajutat echipa sa castige cu 2-1 impotriva Austriei, ceea ce i-a adus lui Rava primul trofeu din cariera: campion olimpic.

A urmat intaia ridicare a unui trofeu si cu Juventus: Cupa Italiei, pe care trupa bianconero o castiga pentru prima oara (1938). Apoi a urmat convocarea la echipa nationala in vederea participarii la turneul final al Campionatului Mondial, editia 1938, de la Paris. Dupa un traseu perfect (2-1 cu Norvegia, 3-1 cu Franta, 2-1 cu Brazilia), Italia a ajuns in finala cu Ungaria, pe care a castigat-o cu 4-2 prin doua “duble”semnate Piola si Colaussi; astfel, Rava si-a trecut in cont al treilea trofeu al carierei, dar si cel mai important: acela de campion mondial.

A continuat impreuna cu Juventus, dar al doilea razboi mondial, a afectat activitatea fotbalistica, iar performantele devin tot mai rare. Totusi, in 1942 a cucerit a doua Cupe ale Italiei, dar ultimul trofeu a venit abia in 1950, cand a devinit pentru prima si ultima oara campion al tarii, dupa ce in prealabil a evoluat pentru un sezon la echipa din Alexandria (1946-1947). Sfarsitul activitatii de jucator l-a gasit  la Novara, unde a jucat 2 sezoane, pana in 1952, dupa care s-a dedicat antrenoratului, la Padova, Sampdoria,  Palermo si Alexandria.

In 1963 s-a retras definitiv din activitate, lasand in urma un palmares demn de un mare campion: in Serie A, 368 de partide cu 20 de goluri inscrise (dintre care 308 partide cu 14 goluri la Juventus), la nationala, 39 de jocuri (o singura infrangere), capitan al lui Juve si al nationalei, doua Cupe ale Italiei, un “scudetto”, campion olimpic si campion mondial.

A murit la Torino, la 5 noiembrie 2006 din cauza bolii Alzheimer, care l-a macinat in ultimii ani de exisstenta, si astfel, dupa 90 de ani de viata, a “plecat” si ultimul supravietuitor al echipei campioane mondiale din 1938. Dar a ramas in urma lui o stea…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *