E destul de greu să fiu obiectivă când vorbesc despre Juventus, despre echipa care a dat acestei lumi atât de multe valori fotbalistice precum Luis Monti, Roberto Bettega, Michel Platini, Alessandro Del Pierro sau Gianlugi Buffon. Probabil prin aceleaşi stări, lipsite de obiectivitate, trece orice fan cu adevărat juventin când vine vorba de acest nume, care a făcut şi va face istorie, prin talent, strategie şi clasă.
Sunt euforică în acest moment pentru că JUVE a revenit acolo unde îi este locul, printre elitele Europei şi chiar în topul listei.
A trecut ceva timp de când bianconerii nu au mai strălucit în această Europă împărţită în două, între echipe talentate cu suflet, care te fac să devii dependent de acest sport şi echipe care cheltuie nemărginit, în speranţa că pot cumpăra gloria.
În scurt timp vom afla pe cine vom înfrunta în sferturile de finală. Nu am preferinţe, pentru că sunt convinsă că putem învinge pe oricine în acest moment. O fi Barcelona? O fi Real? O fi Bayern? La modul cel mai serios nu cred ca vreuna este de nebătut, şi nu o spun din perspectiva optimistă a suporterului ci din cea realistă care are ca argument trecutul apropiat. La fel ca şi Italia, în vara anului trecut, Juventus a pornit această campanie de Champions League fără prea mari şanse date de specialişti şi a fost considerată o echipă care nu va pune prea multe probleme adversarilor săi. Prin muncă, dăruire şi inteligenţă am urcat tot mai sus şi mai sus şi vom urca până nu vom mai avea unde.
Juventus va fi mereu aceea adolescentă care te duce de la agonie la extaz, care neastâmpărată va pierde când te aştepţi mai puţin şi-ţi va aduce bucurie în cele mai grele momente. Ca un copil rebel ce e, cu personalitate puternică, te va surprinde prin forţă, motivaţie şi momente de creativitate şi geniu.
Cum ar fi ca pe 25 mai, această echipă minunată să mute capitala fotbalului la Torino? E un vis adolescentin? Poate, dar e frumos să visezi!!!
Andreea Nicoleta
