Luis Del Sol

Luis Del Sol“Exista natiuni, chiar si cu mare traditie infotbal, care au trimis jucatori la Juventus.Cazul cel mai emblematic este cel al Spaniei, actuala campioana mondiala si europeana. Doar un produs al Peninsulei Iberice și-a lăsat semnatura în… negru pe alb. Dar ce semnatura! Luis Del Sol”. Asa incepe articolul Calatorie printre stele pe site-uljuventus.com.

S-a nascut  pe 6 aprilie 1935 in localitatea Arcos de Jalon. Dupa doua luni, familia s-a mtat la Sevilla, oras unde si-a inceput cariera fotbalistica, mai intai pe la niste echipe mici, iar din 1953 la Real Betis pe post de mijlocas. Aici a ramas pana in 1959, timp in care a promovat impreuna cu echipa in Segunda Division in 1954 si in Primera Division in 1958, evoluand in 40 de partide in care a inscris 6 goluri.

In 1959, a intrat in atentia celor de la Real Madrid, datorita calitatilor de maratonist, asa ca in ianuarie 1960 a semnat pentru madrileni, contra sumei de 6,5 milioane de pesetas. In cele 2 sezoane si jumatate petrecute pe Santiago Bernabeu, Del Sol a adunat o multime de trofee: 2 campionate (1961, 1962), Cupa Spaniei (1962), Cupa Intercontinentala (1960) si Cupa Campionilor Europeni  (1960). Fabulos!

Juventus era in cautarea unui astfel de mijlocas, “un motor care devoreaza kilometri non-stop”, asa cum il caracteriza mai tarziu un alt celebru fotbalist bianconero, pe numele sau Beppe Furino. Astfel, in 1962, Del Sol ajungea la echipa torineza. Integrarea i-a fost mai dificila, datorita deselor conflicte pe care le-a avut cu Sivori, ambii fiind doua firi rebele, nonconformiste, greu de stapanit.  Antrenorul Heriberto Herera a reusesit intr-un final sa-i puna “pe aceeasi lungime de unda” si in urmatoarele trei sezoane cei doi aveau sa incante publicul. In cei aproape 8 ani petrecuti la Juventus, Del Sol a disputat 292 de partide si a inscris 29 de goluri in toate competitiile, iar ca trofee a castigat cu Juventusul lui Heriberto Herera, campionatul editia 1966-1967 si Cupa Italiei in 1965, ambele in dauna Interului lui… Helenio Herera.

In 1970, s-a transferat la Roma, unde a bifat 50 de partide cu 4 goluri in cele doua sezoane petrecute in capitala Italiei, dupa care s-a reintors in Spania, unde a dus ultima curba a cercului si astfel l-a inchis. Del Sol a plecat de unde s-a remarcat in fotbalul mare, la Real Betis Sevillia, unde a mai evoluat  ca fotbalist un sezon (1972-1973), apoi alte doua ca antrenor (1985-1986 si 2000-2001).

Del Sol a fost component al echipei Spaniei in perioada 1960-1966. Cele 16 selectii i-au fost de ajuns sa marcheze 3 goluri si sa castige Campionatul European din 1964.

Au ramas proverbiale rezistenta si disponibilitatea lui la efort, iar Mauro Sgarbi, medicul echipei torineze, explica: ”dezvoltarea armonioasa a fiecarui organ, functionarea perfecta a sistemelor circulator si respirator si usurinta lor de adaptare la situatiile critice cauzate de eforturi sustinute”. Acesta a fost “secretul” lui Luis del Sol, jucator emblematic al lui Juventus, a carui stea a stralucit 8 ani si a apus la inceputul “erei Boniperti”. Iata ca, dupa 42 de ani, Juventus  i-a reaprins-o pentru eternitate…

[youtube id=”29K346FHzMU” width=”620″ height=”360″]

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

6 gânduri despre “Luis Del Sol”